sabato, giugno 01, 2013

Il sindaco Orlando: "Con Scaldati scompare una sintesi di impegno artistico e civile"

Franco Scaldati
"Con Franco Scaldati scompare un grande amico non soltanto nostro ma di tutta la città. Un uomo che ha rappresentato la sintesi perfetta fra impegno artistico e impegno civile, un intellettuale, un artista fuori dagli schemi che a Palermo ha regalato tantissimo." Leoluca Orlando e Francesco Giambrone ricordano così, a nome di tutta la Giunta comunale, l'attore scomparso oggi. "Franco Scaldati, che pure era malato da tempo, non ha mai fatto mancare il suo affetto, la sua sensibilità artistica ed umana e la sua disponibilità nei momenti importanti della città, da ultimo con il suo splendido regalo per il Festino del 2012, quando ci ha ancora una volta emozionati con la sua interpretazione. Vogliamo allora ricordarlo e farlo ricordare per quelle sue parole e con la sua voce e con un rinnovato “Grazie". (L'audio dellalettura di Franco Scaldati al Festino 2012)
IL TESTO
Palermitani..., cuci', frate'; ospiti ri 'sta città ca n'ha vistu
tanti... sintìti, sintìti chiddu ca v'ha cuntari
Tantu tempu 'narreri,
milli anni oppuru un misi e quattru simani fa,
o, ‘n’o ‘nmiernu, c'era troppu friddu,
ca ni siccavanu i labbra e ni carìanu i gigghia
oppuru, ‘n-t-a'  ‘stati, si murìa r'u cavuru,
ca ni scattavanu i vina r'i suonni.
Eramu senza fuorzi e, tannu, surdi erano, i nostri santi.
Eppuru, aviamu accuminciatu bonu...
e stavamu bonu...
Ma quann'è ca ni pirdiemmu?!

Quannu vi scurdastivu ch'eramu tutti frati.
E vi parìa ca eramu nuiavutri i santi, a essiri surdi

Ma Cristina, Agata, Oliva e Ninfa bonu ci sintianu:
è c'on ci parrava cchiù nuddu,
picchì un diavulu n'avìa scappatu 'i rintra
Picchì ognunu avi i riavuli e avi l'ancili, 'i rintra.

È tutta quistiuni ri cuori: i santi su' santi picchì hanno tribbulatu...
E quannu Diu ‘i fa santi ci runa l’autorizzazioni a parrari pi’ nuatri

Però trasìu l’autunnu,
e a natura s’accupa, u mari s’annierba
ca tuttu chiddu chi tuccamu addivienta munnizza e cimientu
pi’ curpa ‘i du dimoniu, a mala stajuni parìa c’on finia mai.

Cristina e Ninfa ‘un parrano cu l’omini
e Rusulia chianci;
Oliva e Agata ‘un parrano cu Diu
e Lilluzza chianci ‘n silenziu pi’ nuavutri ‘gnoranti
ca ni pari ca cumannari è megghiu ‘i ... zocchegghié

... Palermo è silenziu ...
Ma ‘o Signuri ‘un ci piaci quannu stamu zitti
Ni rici ca è accidia e-r-è piccatu
È comu a 'mmiria e a supierbia
E dici ca i fimmini e l’omini hannu a parrari
s’hannu a fari sientiri
Ca cu havi lingua passa u mari
E 'ddu dimoniu cafuni e curnutu
e c’a cura ‘i sierpi, s’un ci abbastassi,
rissi: “I viri, i paliermitani?
Si scurdaru comu si campa!"

Ma Rusulia ci iccò ‘na vuci, e’ palermitani:
“U ‘nfiernu è ‘n tierra e-r-è ‘unni-e-g-ghiè
siddu l’aviti rintra e vi campati u tiempu siddiatu!
E u paraddisu è a stissa cosa,

Allura, i Palermitani hannu a parrari...

Abbasta arruspigghiari l’ancilu c'avemu 'mpiettu!
U silenzio fa dormiri”.

Palermitani, svegliatevi!

Palermitani, arruspigghiativi!

E parramu, parramu... c'arriva a Primavera.
Ca ci sunnu puru i nuovi santi:
u disoccupatu, u precariu, u pinsiunatu, u ‘mmigratu,
quannu unu campa cu centu liri, chistu sé ca è un miraculu.
Ma ora avi a canciari!
Stamu capiennu ca cu cunsidera a so frati e a natura onura u Cielu

Picchì rispietta a iddu stissu.

U Patreterno sbutta a ririri:
"Rusulia, chi testa rura!
R'i Palermu sì a signura.
Senz'i tia vulissi viriri.

Tu ca sì palermitana,
batti siempri 'sta campana;
pi' 'sta vuota, iu ti sientu
ma m'ha fari un giuramientu:
ora, basta chi collusi,
vogghiu tutti rispittusi
ri' la vita a tuttu tunnu:
Ahou, v'arrialavu un bellu munnu!

E va bene, Picciridda,
chiama a chisto, a chiddu e a chidda:
e s'un-n-u fa nuddu pi' smarru,
forza, tutti supra o' Carru!

E, accuminciannu ri stasira, hamu a esseri tutti - ma propria tutti -
supra a 'stu Carru.
Pinsannu a cu nni sta o latu, a cu ni pari ca è 'i sutta...
Picchì neca po’ durari sulu tri misi, 'sta primavera:

Per la Santuzza: palermitani, frate', cuci',
u rispiettu pi’ Palermo havi a durari pi' siempri!

Rosaliaaaaaa!


(Testo di Pippo Montedoro)---

---------
L'audio della lettura di Franco Scaldati al Festino 2012



Nessun commento: